Cuvant de Tudor Arghezi

Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Și din înțelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel.
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă:am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Și nu mai știu…
Farmece aș fi voit să fac
Și printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de ață
Micșorată, subțiată și nepipăită viața
Pana-n mâna, cititorule, a dumitale.
Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o țandără de curcubeie,
Măcar nițică scamă de zare.
Nițică nevinovăție, nițică depărtare.
Aș fi voit să culeg drojdii de rouă,
Într-o cărticică nouă,
Parfumul umbrei și cenușa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui,
Acela care trăsare
Nici nu știi de unde și cum,
Am răscolit pulberi de fum…