Cîntec de George Topîrceanu

Cîntec
Frumoasă eşti, pădurea mea,
Cînd umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vînt de primăvară.
Cînd de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gîndurile mele.
Cînd strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine.