La steaua de Mihai Eminescu

La steaua de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări măiastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit
Azi o vedem și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noaptea adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.