Zile de toamnă de George Coşbuc

Zile de toamnă de George Coşbuc
Bate vântul, frunza cade
Vestejită de pe ram,
Norii se-ntind pe ceruri,
Ploaia-ncet loveşte-n geam.
Negura din văi se-nalţă
Către ceru-ntunecos,
A pădurilor podoabă
Aşternutu-s-a pe jos.
Buciumul nu mai răsună,
Câmpurile sunt pustii;
Nu se mai zăresc pe dâmburi
Cârdurile de copii!