Vrajitoarea si pisica

Să vă spun povestea unei vrăjitoare, dragi copii,
O vrăjitoare ca orișicare,
Avea o mătură, un corb, o pisică
Și locuia într-o căsuță mică, mititică,
Ascunsă într-o pădure mare și întunecoasă,
Așa cum are orice vrăjitoare fioroasă.
Și totuși vrăjitoarea noastră avea ceva,
Ce altă vrăjitoare nu avea.
Nu știa să numere dragi copii,
Nu știa să numere nici măcar până la trei,
Așă că vă imaginați ce vrăji ieșeau din bagheta ei.
Sulfina, pisica ei,
Avea acum o blană,
Ca tușul din condei,
Coada avea culoarea spicului,
Urechile culorile curcubeului.
Așa că draga noastră pisică, supărată,
Se gândi că n-ar strica
Câteva lecții de matematică pentru stăpâna sa.
Și-ncercă s-o-nvețe cifrele,
Așa cum învață orice pisică,
Numărând șoricei, dragii mei
Șoricei grași și rotofei,
Unu, doi, trei…
Dar cum de a uitat Sulfina,
Ce frică de șoricei are stăpâna?
Vrăjitoarea speriată
Se sui repede, sus pe-un dulap,
Și tot învârtind bagheta de teamă,
Îi făcu Sulfinei…
Păr cârlionțat.
Elena Damian