Un duel de George Topârceanu

Un duel de George Topârceanu
(fragment)
Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi,frumoşi…
Dintr-o privire ofensaţi,
Încep duelul fără sfadă.
Au martori puii speriaţi.
Teren-o parte din ogradă…
Ei stau o clipă faţa-n faţă,
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-şi iau avânt
Şi lupta-ncepe săltăreaţă:
sar deodată,
Dau cu ciocul,
Cad alături,
Schimbă locul,
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare…
Iar s-atacă,
Iar se pişcă…
Dar deodată nu mai mişcă…
Faţă-n faţă, multă vreme,
Stau aşa, ca două gheme
Neclintite şi zburlite,
Până când, pe nesimţite,
Unul părăseşte sfada,
Întorcându-se cu coada…