Poveste de iarnă

Poveste de iarnă
Într-o iarnă Omul de zăpadă se îndrăgosti
De fata Soarelui
frumoasa Rază de soare.
Erau de nedespărţit,
la plimbare, la joacă,
pe derdeluş la săniuş.
Dar într-o zi ,
Când primăvara sosi,
Omul nostru de zăpadă
Se topi…
De atunci Raza de soare îl tot caută.
Toată primăvara, vara şi toamna.
De dimineaţă până seara.
Şi toţi prietenii o ajutară.
Fluturi, păsări, albine,
Chiar şi copii ca tine.
Prin păduri, la munte,
la mare şi câmpie.
Atâta zumzet, atâta zarvă
Pentru dragul prieten
Om de zăpadă.
Să-ţi spun povestea mai departe?
Nu-i nevoie, cred c-o ştii…
Când iarna sosi,
Aduse cu ea
pe dragul prieten Om de zăpadă
într-un alai de fulgi de nea.
Elena Damian