Iarna de George Coşbuc

Iarna de George Coşbuc
Iarna-i un vestit dulgher,
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie
Fără lemn şi fărăr cuie,
Fără nici un pic de fier.
Şi găteşte-aşa deodată
Pod întreg dintr-o bucată.
Iarna-i meşter iscusit,
Că pe deal şi pe câmpie
Ţese-o pânză minunată,
Fără iţe, fără spată,
Fără fir de tors urzit.
Şi din drăgălaşa-i pânză
Dă şi vântului să vânză.
Iarna-i grădinar când vrea:
Pune flori albe pe geamuri,
Fără frunze şi culoare,
Fără dor să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă;
Dar când sufli, pier din faţă.