Gospodina de Otilia Cazimir

Gospodina de Otilia Cazimir
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
-Încotro fugi, surioară?
-Ia, mă duc şi eu la moară!
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa neîngrijită,
Şi mi-s rufele la soare,
Şi copiii cer mâncare…
Nu, la noi în muşuroi,
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai ş-amar de noi!