Colindătorii de George Coşbuc

Cad fulgii mari încet zburând,
Şi-n casă arde focul,
Iar noi, pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce.
Cum sta pe paie-n frig Hristos,
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână,
Şi îngeri albi cântau pe sus,
Cu flori de măr în mână.
(fragment)