Bunica de Otilia Cazimir

Bunica de Otilia Cazimir
Când vântul copacii îndoaie,
Şi plouă, şi-i frig, şi ni-i frică,
Fugim la bunica-n odaie,
Noi:două surori şi-o pisică.
Acolo-i călduţ şi-i tăcere.
Divanul bătrân dintre uşi,
Cu vechile lui lăicere,
Ne-aşteaptă cu cărţi şi păpuşi.
Bunica ne iese-nainte
Cu zâmbetu-i blând de bunică:
– “Ei, care mi-a fost mai cuminte,
Fetiţele, ori tu, pisică?…”