Barutu vrea un plic de Tudor Arghezi

Băruțu vrea un plic.
-Nu-ți mai dau plicuri că le strici, îi răspunse Tătuțu, și mă costă unul cincizeci de bani.
-Vreau să ‘chiu’ la Brașov…
-Tot scrii și nu mai înveți să scrii. De un an, de când chii, au mai ieșit opt romancieri și zece poeți. Te rog, Băruțule, fii serios. Și, să nu-mi mai mâzgălești plicurile, că mă supăr. Pauză.
-Dă-mi un plic, că nu mai ‘chiu’.
-Dacă nu scrii, de ce-ți mai trebuie plic? Acum nu e timp de plicuri.Du-te de te culcă:mi-ai făgăduit că ai să dormi două ceasuri, în toate zilele, după masă, ca să ti duc la cinematograf.Ține-te de cuvânt.
-Mă ‘cunc’ cu el! zice Baruțu.
-Cu cine cu el?
-Cu plicul!
-Și mi-l dai înapoi nemâzgâlit și curat?
-Îl pui sup’pernă.
-Bine, uite un plic. Să dea naiba să mi-l mototolești!
Mițu a prins de veste că fratele ei a căpătat un plic.
-I-ai dat lui Baruțu un plic, zice Mițu.
-De unde știi?
-L-am văzut!
-Și dumneata ce vrei acum?
-Să-mi dai și mie ceva…
-N-am nimic de dat.
-Să-mi dai ochelarii să mă culc cu ei.
-Cum să-ți dau ochelarii? Trebuie să citesc. Dacă ți-i dau nu mai pot să fac nimic.
Mițu știa că nu i se pot lăsa ochelarii.Repede: atunci…dă-mi ceasul.
-Ai să-i spargi geamul. L-ai mai spart.
-Eram mică. Acum sunt…frumoasă.
-Și când erai mică, erai frumoasă și tot ai spart geamul. Dar ce vrei să faci cu ceasul?
-Îl pui la gât. Mă uit cât o să dorm…
-Lasă, când o să cunoști numerele de pe ceasornic, îți cumpăr unul de mână.
-Știu zice Mițu, acu e douăsprezece.
-Ai pus deștiul pe patru.
-Patru nu-i douăsprezece? întreabă Mițuca.
-Ai dreptate Mițule, totuna e. Ține ceasul. Stai să ți-l pui la gât.
A bătut de 6.
Bună dimineața, purcei.
Mițu înapoind ceasornicul:
-Nu știu ce are, Tătuțule, că se învârtește mereu.
Tătuțu, tehnic:
-I-ai rupt, desigur, arcul.
Mițu:
-Nu s-a rupt nimic.
Băruțu, restituind plicul în bună stare:
-Poftim!
Tătuțu:
-Bravo Baruțule!
Băruțu:
-L-am și lipit!