Arpagic de Ana Blandiana

Într-o zi pe când lucram
În grădină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir:
Era mic că abia îl vedeai,
Dar cu mustăți ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blănița-n dungi;
Și într-un capăt, dintr-o dungă
Îi creștea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaștri îi clipeau
Și știa să zică: “-Miau!”.
Ba să vezi și să te bucuri,
Sărea în aer după fluturi.
Și știa chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce ați fi făcut voi
Cu acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat și un pic de smântână
Și, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.