Vine Ene pe la Gene de Otilia Cazimir
Peste ochii de mărgică,
Fată mică,
Genele subțiri se țes,
Tot mai leneș, tot mai des.
Nu întoarce înspre ușă
Urechiușă cu cercel:
Somnul vine ușurel,
Nimeni pașii nu-i aude!
Doar când ninge ca acum,
Lasă după el, pe drum,
Un tighel de urme ude…
Lasă un răspuns