Vine Ene pe la Gene de Otilia Cazimir

Peste ochii de mărgică,

Fată mică,

Genele subțiri se țes,

Tot mai leneș, tot mai des.

Nu întoarce înspre ușă

Urechiușă cu cercel:

Somnul vine ușurel,

Nimeni pașii nu-i aude!

Doar când ninge ca acum,

Lasă după el, pe drum,

Un tighel de urme ude…