Ridichea uriasa

Bunicul a pus în grădina lui o ridiche și a crescut acea ridiche mare, mare, cât capul omului, și mai mare.
Într-o zi bunicul a încercat să smulgă ridichea din pământ și apucând-o de frunze trage și trage…dar ridichea nu s-a lăsat deloc.
Moșul a chemat și pe babă.
Baba s-a prins de mijlocul moșneagului, moșneagul de frunzele ridichii și trag, trag, dar ridichea tot nu s-a smuls.
A chemat baba și o nepoată.
Nepoțica s-a prins cu amândouă mâinile de mijlocul babei, baba de moș și moșul de ridiche. Trag, trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
Nepoțica a chemat cățelul.
Cățelul s-a agățat de poala nepoțicăi, nepoțica de mijlocul babei, baba de moș și moșul de ridiche și trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
Iaca și pisica să ajute și ea la scos ridichea. Pisica s-a agățat de coada cățelului, cățelul de poala nepoțicăi, nepoțica de mijlocul babei, baba de moșneag și trag, trag, trag, dar ridichea tot nu s-a smuls.
– Stați că mai aduc eu un tovarăș în ajutor! zice pisica. Și a chemat pe șoarece.
Se prinde șoarecele de coada pisicii, pisica de cățel, cățelul de nepoțică, nepoțica de bunică, bunica de moș, moșul de ridiche și trag, trag… și uite așa ridichea s-a smuls.