La oglinda de George Cosbuc

Azi am să-ncrestez în grindă
Jos din cui acum, oglindă,
Mama-i dusă-n sat, cu dorul
Azi e singur puișorul
Și-am închis ușa la tindă
Cu zăvorul.
Iata-mă: tot eu cea veche.
Ochii? Hai, ce mai pereche
Și ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar a’cui? Și la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! Și sunt voinică
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău! Acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa.
Și ce fată frumușică
Are mama!
Mă gândeam eu că-s frumoasă
Dar cum nu? Și mama-mi coasă
Șort cu flori, minune mare
Nu-s eu fată ca oricare.
Mama poate fi făloasă
Că mă are.