Furtuna de George Topirceanu

Nimeni n-a rămas în stradă.
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
în văzduh împrăștiate
și salcâmii stau să cadă:
Bate vântul, bate…
A ieșit de la răscruce
o femeie care duce
un copil de mână.
Sună porți izbite de furtună
și femeia face crude:
Fulgeră și tună.
Dar a norilor năframă
se sfâșie…biata mamă
cu puterile scăzute,
vrea copilul să-și ajute
și cu glas pierdut îl cheamă
-Hai cu mama, iute!
L-a luat acum în brațe.
Ploaia o izbește-n față.
Bolta parcă-i spartă-n două…
Cu mânuțele amândouă
El de gâtul ei se-agață:
-Plouă, mamă, plouă!