Samburele de Lev N.Tolstoi

Mama a cumpărat prune să le dea copiilor, dar după masa de prânz, așa că le-a aşezat pe o farfurie la păstrare.
Vania, care nu mai mâncase până atunci prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai plăcea cum miroseau şi tare-ar mai fi vrut să le guste. Le tot dădea târcoale și cînd nu mai era nimeni în odaie, nemaiputându-se stăpâni luă o prună de pe farfurie şi o mâncă.
Când s-a apropiat ora prânzului, mama a numărat prunele și a văzut că lipseşte una. I-a spus tatălui.
Stăteau cu toţii la masă şi tatăl a întrebat:
– Ia să-mi spuneţi copii, nu cumva a mâncat careva dintre voi o prună?
– Nu, au răspuns ei în cor.
Vania, roşu ca un rac, a spus şi el:
-Nu, n-am mâncat-o eu!
– Că unul dintre voi a mâncat o prună pe ascuns, nu-i frumos. Dar nu despre asta este vorba. Nenorocirea-i alta. Fiecare prună are înăuntru un sâmbure, şi dacă cineva nu ştie cum să le mănânce şi-l înghite, până mâine moare. Vedeți, de asta mi-e teamă.
Atunci Vania, galben la faţă, a spus repede:
-Nu, că eu am aruncat sâmburele pe fereastră.
Toţi au izbucnit în râs, iar Vania a început să plângă de rușine.