Randunica de Elena Farago

Un băiat și-o fată mică
Stau privind o rândunică
Și băiatu’ spune:
– Mult îmi place să le-ascult,
Ciripind, pe rândunele,
Și pe alte păsărele,
Și mi-aș da ce am mai bun
Să pot ști și eu ce spun.
Rândunica îl privește
Și cu dragoste-i vorbește:
– Să-ți spun eu dacă dorești,
Drag copil ce ne iubești:
Dimineața, noi, din toate
Păsările-ntâi sculate,
Ne-nchinăm spre răsărit,
Ciripind: tzrr… bvidevit…
Și apoi încep codroșii,
Cu cap sur, cu coade roșii:
Ticc… tecc… tec… și, după ei,
Prind brabeții mititei:
Cirip-ci… să ciripească,
Până-ncep să se trezească
Și-alte păsări, care-n cor
Își înalță ruga lor.