Oglinda de Victor Tulbure

Oglinda de Victor Tulbure
Cuţu, căutând prin tindă,
Dă cu ochii de-o oglindă
Aşezată pe podea,
Şi, uitându-se în ea,
Vede cum un alt căţel
Se tot uită lung la el.
Latră Cuţu:
-Cum făcuşi
De te strecuraşi prin uşi?
Şi ce gând te-aduse-n-ncoace?
Lasă că te scarmân, drace!
Dar căţelul din pătrat
E la fel de mâniat
Şi-i răspunde cu-n lătrat.
Pân la urmă, se pricepe,
Tărăboiul că începe,
Şi oglinda este spartă
De-atâta lătrat şi ceartă.
Zice Cuţu-n sinea lui:
-Pe cât văd, a bună nu-i!
Şi povestea nu-i curată
Cu oglinda blestemată,
Ca, din cioburile ei,
Să răsară-atâţi căţei!