Lastunul de Otilia Cazimir

Peste dealul lui Păun
Se coboară un lăstun:
Vede fânul strâns în clăi,
Vede satul peste văi,
Și mai vede-n nori de praf
Sârmele de telegraf
Fără nici o rândunică…
Inimioara-i mititică
Bate repejor de frică.
Cată colo, cată ici,
Cercetând cu ochii mici.
-Cip-cirip, cip-cirip!
Nu vă fie cu bănat,
N-ați văzut trecând pe aici
Stoluri lungi și ușurele
De lăstuni și rândunele,
Să m-agâț și eu de ele?
Că am cam întârziat
Și mă prinde iarna-n sat,
Singurel și supărat!