Baba Dochia de Otilia Cazimir

Toată noaptea au lătrat
Câinii de la jitărie,
De gândeai că-i lupu-n sat.
Ce să fie?
Ce să fie?
Ia, o babă cu cojoc
A mas noaptea, fără foc,
În desiș uscat de soc!
Acum vine pe-ndelete-
Că i-e drumul fără grabă-
Și drept singură podoabă
Are-n plete
Un scaiete.
Și de dus, dintr-un ponor,
Portă fetelor solie,
Că le-aduce mărțișor
Un bănuț de păpădie!