Tâlharul pedepsit de Tudor Arghezi

Tâlharul pedepsit de Tudor Arghezi
Într-o zi, prin asfinţit,
Şoarecele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A prăda stupul de miere.
El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea ca o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.
Nu ştiuse că nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.
Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteala să-i mai ceară?
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbărâte mii, grămadă,
Şi l-au strâns cu meşteşug,
Încuiat ca-ntr-un coşciug.
Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.