Cine a spus miau de A.Suteev

Căţeluşul dormea pe covoraş lângă canapea. Deodată, ca prin somn, a auzit că cineva a zis:
– Miau!
Căţeluşul a ridicat capul, a luat seama împrejur. Nimeni. ,,Probabil am visat”- şi-a zis el, şi s-a lungit pe covoraş. Dar iată că cineva a zis din nou:
-Miau!
-Cine-i acolo? Căţeluşul a sărit în sus, a dat ocol camerei, s-a uitat sub pat şi sub masă. Nimeni. 
S-a urcat pe pervazul ferestrei şi a văzut un cocos plimbându-se prin curte.
,,Iată cine nu m-a lăsat să dorm” – s-a gândit Căţeluşul şi a dat fuga în curte, direct la Cocoş.
- Ascultă, tu ai spus ,,Miau?” – l-a întrebat Căţeluşul pe Cocoş.
- Nu, eu nu vorbesc… Şi Cocoşul a bătut din aripi slobozind un ,,Cu-cu-ri-gu-uu !”
- Dar altceva nu ştii să spui? l-a întrebat Căţeluşul.
- Nu, numai ,,Cucurigu” – a răspuns Cocoşul.
Căţeluşul s-a scărpinat cu laba de dinapoi, după ureche, şi a plecat acasă… Deodată chiar lângă pridvor, cineva a zis :
- Miau!
- Aha, aici erai! – şi-a zis Căţeluşul şi a început să scurme repede,
lângă pridvor, cu toate cele patru lăbuţe.
Când s-a făcut groapa mare, de acolo a tâşnit un Şoricel mic, cenuşiu.
- Tu ai spus ,,Miau?” – l-a întrebat cu asprime în glas Căţeluşul.
- Chiţ-chiţ-chiţ –a chiţăit şoricelul. Cine a zis așa?
- Cineva a zis ,,Miau” …
- Aproape? a întrebat tremurând şoricelul.
- Uite, chiar aici! a răspuns Căţelul.
- Mi-e frică! Chiţ-chiţ-chiţ ! a chiţăit Şoricelul şi a zbughit-o.
Căţelul a căzut pe gânduri. Deodată, chiar lângă cuşca câinelui, cineva a spus tare:
- Miau!
Căţeluşul a ocolit de trei ori, în fugă, cuşca dar n-a dat de nimeni. În cuşcă s-a mişcat ceva…
,,Aici era…” şi-a zis Căţeluşul. Acum am să-l prind. S-a apropiat tiptil…i-a sărit însă în faţă un Dulău mare şi lăţos.
- Mr-r-r-r ! –a mârâit Dulăul.
- Eu…eu vreau să ştiu…
- Mr-r-r-r!
- Dumneavoastră aţi spus ,,Miau?” –abia a îngâimat Căţeluşul, cu coada între picioare.
- Eu? Râzi de mine ,Căţelule?
Căţeluşul a luat-o la sănătoasa cât il ţineau picioarele, spre grădină, şi acolo, s-a ascuns sub o tufă.
Şi, deodată, chiar la urechea lui, cineva a spus:
-Miau!
Căţeluşul a scos capul de sub tufă şi, pe o floare, lângă nasul său, a văzut o albină pufoasă. ,,Iată deci cine a zis ,,Miau!” – s-a gândit Căţeluşul şi a vrut s-o înhaţe cu dinţii.
- Bz-z-z-z – a bâzâit Albina şi l-a pişcat pe Căţeluş chiar de vârful nasului. Căţeluşul a scheunat şi a rupt-o la fugă, iar Albina după el ! Zboară şi bâzâie: -Bz-z-z-z… te pişc!
A alergat Căţeluşul la iaz şi bâlbâdac în apă.
Când a scos capul din apă, Albina dispăru. Şi deodată, cineva a spus iar:
- Miau!
– Tu ai spus ,,Miau”! l-a întrebat Căţeluşul pe un Peştişor care înota aproape de el.
Peştele nu a răspuns nimic, a dat din coadă şi dus a fost în adâncul iazului.
– Oac-oac-oac! –a izbucnit în râs o Broscuţă ce şedea pe o frunză de nufăr.
– Ce tu nu şti că peştii nu vorbesc?
– Atunci, poate tu ai spus ,,Miau?” – a întrebat-o Căţeluşul pe Broscuţă .
– Oac-oac-oac! A râs din nou Broscuţa. Ce prostuţ eşti ! Broaştele doar orăcăie. Şi s-a aruncat în apă.
Căţeluşul a plecat acasă , ud, cu nasul umflat. Necăjit, s-a culcat pe covoraş, lângă canapea. Şi deodată a auzit:
– Miau!
A sărit în sus. Pe pervazul ferestrei şedea o Pisică cu blana pufoasă, vărgată .
– Miau! a zis Pisica.
– Ham-ham-ham! – a început căţelul să latre. Apoi şi-a amintit cum a mârâit Dulăul lăţos şi a început să mârâie şi el: ,,Mr-r-r-r!” .
Pisica s-a arcuit, a şuierat: ,,S-s-s!” , a fârâit: ,, Fâr-fâr-fâr” şi a zbughit-o prin fereastră .
Căţelul s-a întors pe covoraşul său și s-a culcat. Acum știa cine a zis ,,Miau”.