Chipul cifrelor de Al. Sahighian

Unu parcă e un băţ
Şugubăţ.
Poartă chipiul tras,
Cu cozorocul pe nas.
Doi se-ndoaie uşor
Pe picior,
Gâtul, vezi, e cam aşa
Cum îl are lebăda.
Trei a fost un ineluş
Pe deget învârtecuş.
Meşterul l-a rupt în două
Să-i dea folosinţă nouă.
Patru scaun ar părea.
Cu spătarul în podea
Şi picioarele în sus.
Cine oare-aşa l-a pus?
Cinci se pare că mă-nşel,
E o seceră de-oţel.
Dar, deşi unealta-i nouă,
Coada ei e frântă-n două.
Șase e un melc rotit
În căsuţă răsucit.
Parcă-ar vrea să se răstoarne
Şi să scoat-n grabă coarne.
Șapte parcă-ar fi o coasă.
Nu vă temeţi, nu-i tăioasă.
Are coadă lungă,
Să-i ajungă.
Opt e-aşa ca un colac
Cu miere, cu mac.
Nu-l mâncaţi,
Că vă-nşelaţi.
Nouă un cârlig să fie?
Cine ştie?
Este greu de-asemuit.
Dar e nouă, negreşit.
Zece vă trimite vestea
Că s-a încheiat povestea
Şi-a semnat, precum îmi pare:
Un băţ c-un covrig la spinare.