Și-a scuturat caisul
Tezaurul de șoapte,
Bătuți cu aur, prunii
Și ei au risipit –
Vuind din miază-noapte.
Și-n urma lui, livada
Se umple de argint,
Căci bruma se așterne
Pe sufletul livezii,
Pe răsuflarea ierbii
Și-a blândelor fântâni,
Iar pomii stau și-ascultă
În poalele amiezii
Cum nucul spune snoave
Și basme din bătrâni.