Elefănţelul curios sau de ce are elefantul o trompa aşa de lungă
A fost odată, demult, un elefănţel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o nouă întrebare: “ce mănâncă crocodilul seara?”
Aşa că a plecat prin pădure să întrebe animalele şi s-a întâlnit cu ursuleţul şi-l întrebă:
– Ursuleţule, ce mănâncă crocodilul seara?
– Nu ştiu, a răspuns ursuleţul, dar du-te la lac şi vei afla.
Şi a plecat mai departe elefănţelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuţă:
– Broscuţo, ce mănâncă crocodilul seara?
– Nu știu, a răspuns broscuța, dar du-te la lac și vei afla.
În apropiere de lac, elefănțelul s-a întâlnit cu șarpele boa:
– Șarpe, ce mănâncă crocodilul seara?
– Nu știu, a răspuns și șarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur că vei afla răspunsul.
Tocmai atunci ieşea din apă crocodilul. Elefănţelul s-a apropiat de el, dar nu ştia că vorbeşte chiar cu crocodilul:
– Scuză-mă te rog, ştii cumva ce mănâncă crocodilul seara? Crocodilul şiret îi spune:
– Vino mai aproape să-ţi spun la ureche să nu ne audă nimeni.
Elefănţelul s-a apropiat şi crocodilul -haţ!, l-a apucat de nas, că pe vremea aia elefănţelul avea un nas ca toate nasurile, micuţ aşa ca al tău.
Şi cum se chinuia bietul elefănţel să scape din gura crocodilului a venit repede, repede şarpele boa, care se afla în apropiere şi a început să-l tragă pe elefănţel de coadă. Şi atâta a tras crocodilul de nas şi şarpele boa de coadă, că până la urmă şarpele a reuşit să-l salveze pe elefănţel, dar nasul i se întinsese atât de tare că aproape îi atârna pe jos.
Şi uite aşa, de atunci are elefănţelul trompa şi încă aşa de lungă.