Legenda buburuzei de Eugen Jianu
-Ce mică şi neînsemnată sunt! Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu mă bagă în seamă! Zicând acestea şi-a desfăcut larg aripile, lăsându-se purtată de-o boare de vânt. Aşa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mâna unui copil care se juca.
-Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuză. Ce gâză micuţă şi drăgălaşă. I-o fi frig… Dar de acuma, gata! Nu te mai necăji, buburuzo. Am să te încălzesc eu!
Și copilul a ridicat încetişor mâna către soare şi-a mângâiat cu drag stropul roşu care îi înflorea palma. Apoi a suflat încetişor asupra-i.
-Hai du-te, buburuzo! încălzeşte-te la soare!
S-a bucurat buburuza. A înţeles că, mică şi neînsemnată cum e, are şi ea un rost pe lumea asta. E cea dintâi gâză care se arată primăvara. E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasă.