Îngânând prin văi tăria,
Sună ramul, sună glia,
Focuri ard, albastre ruguri
Pomii simt dureri de muguri.
Prinși de duhul înverzirii
Prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
Gândul ni-l dezmărginim.
Ce-am uitat aprindem iară,
Sub veșminte ne ghicim,
Căutăm în primăvară
Un tărâm ce-l bănuim.
Căutăm pământul unde,
Mitic să ne-alcătuim,
Ochi ca oameni să deschidem,
Dar ca pomii să-nflorim.