POVESTEA VORBII
Un mincinos stând odată zise altui mincinos:
– Prietene, vezi tu turnul acela înalt şi luminos?
– Da, acesta îi răspunse; şi iar îl întrebă el:
– Dar vezi tu tocma în vârfu-i cum umblă un şoricel?
– Ce mai minciună cu coarne, – zise prietenul său
Că eu abia zăresc turnul, necum şoricelul tău;
Însă îl auz prea bine cum umblă-n tropot, încât
Parc-ar bubui o tobă ş-ar avea clopot la gât.
– Te crez, acel îi răspunse, văzându-se înfundat,
Fiindcă nu-şi găsi omul cu minciuni de înşelat.
După proverbul ce zice:
A umblat cât a umblat,
Dar acum i s-a-nfundat.