Bunicul de Elena Dragoș
Când firul ierbii dă în spic
Bunicul vine să ne vadă.
El are creştet de zăpadă
Şi parcă e mai scund un pic.
În schimb, voi aţi crescut puţin
(Pe el mirarea îl cuprinde)
Îl ia în cârcă pe mezin,
Spre mine braţele-şi întinde.
De drumul lung nu-i ostenit,
E numai zâmbet, faţa-i bună;
Avem atâtea de vorbit,
Câte în stele, câte în lună.
Cum merge şcoala?
N-aţi luat până acum o notă mică?
– Ce fac copiii de prin sat?
Dar drăgălaşa de pisică?
Dar copăceii din răscruci
De i-am plantat în primăvară?
Ce face calul? Ne mai duci
Cu el, bunicule, la moară?